Din intunericul Craciunului un copil s-a intrupat

11 Decembrie 2017 este ziua in care timpul s-a oprit.

Cu K. am fost mai prezent cu consulturile, o vazusem in repetate randuri pana sa se nasca, dar cu P. ora la care erau facute programarile la medic nu mi-au permis sa fiu asa de prezent. Stiam ca exista si pana la 12 saptamani stiam ca totul e ok. Citeam fascinat cum de la dimensiunea unei seminte de mac acum urma sa fie de dimensiunea unui avocado. A venit consultul de la saptamana 17. Eram la birou si le ziceam colegilor ca in sfarsit o sa aflu daca e baietel sau fetita.
S-a facut ora 3 cand R. era programata la consult si am spus ca o sa fac o rugaciune. Am uitat. S-a facut 3:20 si cand mi-am dat seama ca am uitat am spus  in viteza: "Doamne nu conteaza daca e baiat sau fata; sa fie sanatos este tot ce imi doresc."

3:23 suna telefonul

Eu: "deci?"

R:"Vino dupa mine, bebe nu e ok.E o problema cu rinichii."

In momentul acela timpul s-a oprit. Am mers sa o iau pe R. Mi-a spus in mare despre ce e vorba, ca diagnosticul nu este unul bun, dar ca vom merge la un ecograf mai performant sa mai facem niste verificari. 

A doua zi, cu inimile cat un purice strivit de un bocanc de armata, ne-am prezentat la Odobescu unde aproximativ 4 ore am asteptat medicul sa vina la consult.(Doar o mica paranteza despre acest medic pentru care am tot respectul, a venit din concediu pentru 2 cezariene si cel putin 3 consulturi). Partea cea mai crunta nu a fost asteptarea cat consultul. Dupa ce a inteles ca R. e cadru medical, pentru mine tot ce vorbeau era zgomot de fundal, singurele lucruri pe care le intelegeam erau niste oftari si cand spunea ca nu e bine. Mai intelegeam "malformatie" sau termeni din astia mai dramatici, dar mintea mea nu a reusit sa puna lucrurile in perspectiva si sa inteleaga ce se intampla. La un moment dat a mai iesit un medic dintr-o operatie si a venit cu chef de glume in sala cu ecograful. Cand i-am vazut fata schimbata dupa 30 de secunde, am inteles ca lucrurile sunt intr-adevar deosebit de grave, chiar daca nu intelegeam ce e.

Am mers impreuna plangand spre masina, consultul s-a terminat cu "Imi pare rau R. nu avem ce sa facem. Profesional nu pot sa iti dau o directie sau alta in legatura cu sarcina, dar este inca o sarcina tanara si o poti intrerupe."

Doar ca sa trecem rapid peste partea asta, indiferent cat de avansata sau putin avansata este o sarcina, noi(R. si cu mine) consideram ca acolo este viata si chiar daca a fost unul din cele mai grele momente din viata noastra, pentru noi viata e sacra si nu tine de puterea noastra sa o intrerupem. Oricat ar dura sarcina sau viata lui P. este al nostru si nu vom trai cu durerea pierderii lui si vina uciderii lui. (Btw, stiind cat de dificila este decizia aceasta, nu cred ca suntem in masura si nici nu avem intentia sa judecam pe cineva care ar intrerupe sarcina in momentul unui diagnostic atat de necrutator)

In masina am rugat-o pe R. sa imi explice mai exact despre ce au vorbit, si din cate am inteles pe rinichii copilului au crescut niste chisturi care nu il lasa sa produca urina si implicit nu isi mai produce lichid amniotic (pana la 14 saptamani produce mama lichidul dupa aceea el se produce din urina fatului). Deci daca nu se dezvolta corespunzator rinichii, nici celelalte organe nu se vor dezvolta corespunzator si nu va avea sanse la viata extrauterina.
Asa cum spuneam mai sus, pana in acest punct nu am fost foarte implicat in controalele lui P.  dar dupa ce am discutat cu medicii si le-am explicat ca NU vrem intrerupere de sarcina, pentru a evita complicatii, s-a stabilit sa mearga la controale in fiecare saptamana. La controlul din 18 a fost doar R. si urma un control in 25, in ziua de Craciun. Mi-am dorit foarte mult sa intru si eu la acest consult mai ales dupa ultimele 2 saptamani chinuitoare pe care le-am avut.

Pe la ora 12 am mers la consult si am asteptat, am asteptat si am asteptat. Tot la jumate de ora venea o asistenta si ne spunea ca imediat trebuie sa vina doamna doctor. Cand intr-un final am auzit ca a iesit din operatie, ne-am bucurat ca in sfarsit o sa ne vina si noua randul la consult. A urcat  asistenta si cand a coborat ne-a spus ca doamna doctor a intrat intr-o cezariana de urgenta si o sa iasa in aproximativ o ora. 

Suparati am plecat sa ne mai rezolvam din treburi si dupa ce am terminat mai aveam vreo jumatate de ora pana sa trebuiasca sa ne intoarcem la spital asa ca ne-am hotarat sa mergem sa mancam ceva la un Mc Donalds.

Asa ca in prima zi de Craciun stateam intr-un Mc Donalds suparat ca nu am intrat la medic, pentru ca oricum nu putea decat sa imi zica daca mai este sau nu in evolutie. Masa a fost destul de tacuta si dupa ce am terminat de mancat, ne-am dus inapoi la spital sa vedem daca de data asta o sa avem mai mult noroc.

Intr-adevar cand am ajuns acolo medicul terminase cezariana. R. i-a explicat pentru ce are nevoie de control, si am intrat impreuna la ecograf. Din momentul in care au inceput sa se auda bataile inimii totul s-a schimbat. Atunci a fost prima data cand am trecut de la faza copilului ce il voi pierde la astazi copilul meu este viu. Astazi copilului meu ii bate inima, este complet format, are cap, coloana vertebrala, maini, picioare. Astazi copilul meu traieste. Astazi copilul meu, pentru mine s-a intrupat, a prins forma.

Pot intui care va fi finalitatea sarcinii si ma doare, dar pana atunci copilul meu traieste, copilul meu creste, pot in fiecare zi sa ii aud inima cum  bate si sa il simt cum se misca.

Copilul meu s-a intrupat.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *